Cu ingerii ce se-ndurau sa vina,
veneau smochine din Ierusalim,
iar noi pandeam, prosteste si sublim,
pe mos Craciun la geamuri de hermina.
Si cand plangea in cer un heruvim,
cadeau in brad mari lacrimi de lumina,
crestea din fiecare-o mandarina,
si ne dadea azur sa mirosim.
Ce gravi stau astazi numai pe morminte
serafi de piatra, orbi si fara grai.
In sanii nu mai vin ca mai-nainte
nici mos Craciun, nici Sfantul Neculai,
iar noi am pus prin cetini oseminte
s-am oblonit fereastra catre rai.
