 |
| Poza 2012 |
Revelionul este denumirea moderna a noptii de 31 decembrie spre 1 ianuarie.Cuvantul de origine franceza „Reveillon” se traduce prin „veghe”, aici cu sensul de ospat/petrecere la miezul noptii, si desemneaza vechiul ceremonial funerar al antichitatii geto-dace ce celebra moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii, Anul. Data de incepere a noului an a fost fixata oficial la 1 ianuarie abia in anul 153 i.Hr, pana atunci romanii sarbatorind dupa randuiala vechiului calendar, cand anul incepea la 1 martie.De noaptea dintre ani sunt legate o serie de traditii si obiceiuri specifice fiecarui popor sau regiune. La noi traditia populara abunda de practici magice precum prognozarea vremii si a recoltelor din noul an ori aflarea duratei vietii si a norocului membrilor familiei. Pentru prognozarea vremii, conform asa-numitului calendar din foi de ceapa, o ceapa era taiata in 12 parti egale, corespunzatoare fiecarei luni a anului iar in cojile astfel obtinute se punea sare, in cantitati egale. Foile de ceapa erau asezate apoi pe masa sau pe vatra sobei, in ordinea in care se succed lunile in an, iar in dimineata zilei de 1 ianuarie se apreciau lunile ploiase in functie de apa acumulata in cupele foilor de ceapa.
Pentru estimarea culturilor din anul viitor se face in noaptea de Anul Nou calendarul de carbuni. Astfel, pentru fiecare planta (porumb, grau, cartof, sfecla etc.) ce urmeaza a fi semanata in anul urmator se alege cate un carbune aprins care se pune pe o tava sau pe marginea vetrei si se lasa pana dimineata. Toti carbunii trebuie sa fie de aceeasi proveninta si marime. Cantitatea de cenusa rezultata de la fiecare carbune reprezinta rodul recoltei corespunzator plantei alese si astfel se determina ce cantitate din fiecare cultura va fi semanata primavara. Multe alte practici si credinte de acest fel se pastreaza inca in mediul rural.
Un alt obicei al noptii dintre ani este cel al sarutului sub vasc, planta sacra in traditia multor popoare pagane. Vascul este simbolul iernii si al sarbatorilor de iarna iar obiceiul sarutului sub vasc apartine scandinavilor, care asociau vascul cu zeita dragostei, Friga si astfel, cand intalneau crengute de vasc, indragostitii se sarutau.
