Ajunul Anului Nou dinaintea Sfântului Vasile

-->

        Ajunul Anului Nou sau Noaptea dinaintea Sfântului Vasile pentru creştinism reprezintă o sărbătoare în care se prăznuieşte începutul unui alt an calendaristic. Prima sărbătoare din an este în strânsă legătură cu unul din cei mai importanţi sfinţi din calendarul creştin, respectiv Sfântul Vasile cel Mare. Ajunul Anului Nou surprinde prin multitudinea de datini şi obiceiuri.Obiceiurile traditionale legate de Anul Nou au ajuns pana in zilele noastre ca niste spectacole grandioase care concentreaza,ca si in trecut atentia intregii colectivitati.

Ceea ce aduce o nota distictiva Moldovei fata de alte tinuturi romanesti, la pragul de trecere dintre ani, sunt uraturile si jocurile cu masti concentrate in obiceiuri care si-au pastrat farmecul si prospetimea  de-a lungul anilor.Intre jocurile cu masti, un loc aparte il ocupa jocul caprei (traditional capra era inbracata in stuf),ursului, cetele a lui Jianu si Bujor,si grupurile de copii care colinda pe la casele gospodarilor.

Urăturile fac trimiteri spre motive şi formule tradiţionale agrare cunoscute sub numele de Pluguşor şi care indirect oferă o binecuvântare rodului pământului, dar şi acea rugăciune pentru ocrotirea semănăturilor din câmp. Pluguşorul vorbeşte despre ocupaţia principală a poporului nostru, aratul pământului cu 12 boi, despre semănatul grâului, seceratul şi măcinatul lui. Acesta este rostit împreună cu pocnetul de harapnic sau de bici în sunet de talancă sau clopoţei sau în zgomotul scos de buhai. Multe din urăturile de Anul Nou se raportează la riturile fertilităţii practicate în antichitate.

 Alaiul caprei este primit în case deoarece aduce bucurie şi noroc, dar mai ales fertilitate. Urşii împrăştiaţi prin casele oamenilor aduce de asemenea noroc şi prin prezenţa lor alungă toate relele, farmecele şi făcăturile. Căiuţii echilibrează parcă multitudinea măştilor cu aspecte uneori hilare şi aduc ordinea şi stabilitatea prin jocul ordonat şi riguros susţinut prin ţinuta lor impozantă. O altă datină păstrată este sorcova şi este în primul rând o grijă a copiilor care cu o crenguţă cu flori din hârtie înspre ziua Anului Nou umblă pe la casele gospodarilor urându-le ani buni şi fericiţi. Acestora li se alătură şi flăcăii care trec prin case şi pe uliţe semănând cu boabe de grâu, secară şi orz.