Uratura Sfantului Vasile

Aho, ho, hooo!
Seara lui Sfântu’ Vasile
Să vă fie gospodari de bine
Şi nouă de folos
Că suntem plugari de jos.

O-nsarat, o-nourat
Noi plugari ne-am adunat
De prin dealuri, de prin văi
Tot plugari de alde noi.
Şi ne-am luat cu ist clopoţel bălţat
Să stârnim câinii din sat
C-aşa-i de la Dumnezeu sfântu’ lăsat.
Nu-i de la noi începutul
Si nici la noi nu-i sfârşitul,
Aşa-i de când lumea şi pământul.

Iar voi, plugăraşi fârtaţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi
În zăbrele vă răzămaţi
Pistoalele vi le-ncărcaţi
De opinci vă grijiţi,
Harapnicele vi le pregătiţi
Ca să mergem la arat
La mărul rotat în dealul Coraliului
Unde-i locul grâului.

La mărul rotat.
Iar sub măr cine-i culcat?
Îi Gruian şi cu Novac,
Şi Gruian mereu spunea
Ca-n Ţarigrad ar pleca.

Iar Novac îi răspundea:
Mai Gruiene, mai voinice
Tu-n Ţarigrad nu te duce
Că cine-a ascultat de mine
Dumnezeu i-a dat mult bine.

Şi pe cal încalecă
Tot în fuga calului
Pân’la capul dealului.
Acolo descalecă
Vin, cu vadra, că strigă!
Măcar vreo două, trei zile
Să stea vadra lânga mine.
Crâşmăriţa-i mititică
Dar puţin cam frumuşică
Cu tâţele boureie
Cu buzele subţirele,
Cu tulpânul vişiniu
Nu ne-o mai spuneţi, c-o ştiu!
Strâmta-n sale, largă-n stâni
Drăgălaşă la ciobani.

La ciobani face cu mâna
La flăcai stinge lumina,
Alde noi, umplem grădina.
Cu ciubote se-ncalţă
La-mpăratul c-alergă.
Împaratul de-o videa
De departe mi-o-ntreba:
Ce-i Aniţa, crâşmăriţă
La ce vii aşa-nfocată
Cum n-ai venit niciodată?
Înalţate împarate
Ieri când soarele-apunea
Au intrat în crâşma mea
Trei voinici ardeleneşti
Cu papuci galbeni turceşti.
Este-acel maimariuliu
Tot cu barba brâuliu
Cu musteata spic de grâu.

Are-o căciuliţă-n cap
De cincizeci de piei de ţap
Că cincizeci mai trebuie
La urechi tot n-ajunge.

Iar acel mai mijlociu
Tot cu barba brâuliu
Cu musteaţa spic de grâu.
Are-un minteanaş pe trup
Din cincizeci de piei de lup
Ca cincizeci mai trebuie
La genunchi tot n-ajunge.
Iară acel mai micuţiu
Bat ochii sprâncenele
Şi părul călcâiele,
Cu musteaţa ca la rac
De şi-o-noadă după cap.

Da hodiniţi, boieri mari, hodiniţi
Da de-afară nu gândiţi
Că-s plugarii necăjiţi
Şi plugarii cer mâncare
Boii ca ne ţin parale.
Boii de la roate
I-am furat azi-noapte
Boii din prigol
I-am scos din ocol.
Ia mai roată măi, hăăi, hăăi!
La anul şi la mulţi ani!