Seara lui Sfântul Vasile

Seara lui Sfântul Vasile
Sa stârnim câinii din sat
C-asa-i de la Dumnezeu sfântu'lasat.
Nu-i de la noi începutul
Si nici la noi nu-i sfârsitul,
Asa-i de când lumea si pamântul.
Iar voi, plugarasi fârtati,
Stati putin si nu mânati
În zabrele va razamati
Pistoalele vi le-ncarcati
De opinci va grijiti,
Harapnicele vi le pregatiti
Ca sa mergem la arat
La marul rotat în dealul Coraliului
Unde-i locul grâului.
La marul rotat.
Iar sub mar cine-i culcat?
Îi Gruian si cu Novac,
Si Gruian mereu spunea
Ca-n Tarigrad ar pleca.
Iar Novac îi raspundea:
Mai Gruiene, mai voinice
Tu-n Tarigrad nu te duce
Ca cine-a ascultat de mine
Dumnezeu i-a dat mult bine.
Si pe cal încaleca
Tot în fuga calului
Pân'la capul dealului.
Acolo descaleca
Vin, cu vadra, ca striga!
Macar vreo doua, trei zile
Sa stea vadra lânga mine.
Crâsmarita-i mititica
Dar putin cam frumusica
Cu tâtele boureie
Cu buzele subtirele,
Cu tulpanul visiniu
Nu ne-o mai spuneti, c-o stiu!
Strâmta-n sale, larga-n stani
Dragalasa la ciobani.
La ciobani face cu mâna
La flacai stinge lumina,
Alde noi, umplem gradina.
Cu ciubote se-ncalta
La-mparatul c-alerga.
Împaratul de-o videa
De departe mi-o-ntreba:
Ce-i Anita, crâsmarita
La ce vii asa-nfocata
Cum n-ai venit niciodata?
La anul si la multi ani!