Cerul şi-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu pluguşorul
îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă
şi de giuvaier,
toţi luceferii colindă
- Lerui, Doamne, Ler -
Vântul suflă cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
în buhai de lună plină
legănat în ger.
Patru heruvimi cu glugă
albă de oier
sub fereşti colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler -
N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din ger
stele mari ca să le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Şi-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi câmpul cer de stele
tolănit sub cer?
Numai tu aştepţi în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete ce n-ai colindă
şi nu ştii Prier.
Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind mister,
cu o stea şi pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler –
