Mosnegii (Unchesii, Uratii) sunt jocuri cu masti antropomorfe ce provin din riturile arhaice de cinstire a mortilor. In jocurile de priveghi din Sud-ul Moldovei (Vrancea), dar si in acelea din Oltenia sau Maramures, mastile Unchesilor reprezinta pe batranii intelepti ai obstei, reintorsi in sat sa peptreaca in noaptea de priveghi. Izolati de ritul initial si inclusi in jocurile taranesti cu masti de la Anul Nou, Mosnegii devin in epoca feudala, reprezentanti ai comicului popular, echivaland cu mascaricii spectacolelor de burg. Diversificata, imaginea arhaica a unchiasului sta la baza cearii a numeroase personaje: Mosnegii cu tigve din jocul Cucilor, Blojul din jocul Calusarilor, Mosul si baba din jocurile Caprei si al Ursului … Jocul Cucilor este pomenit pentru prima oara de Dosoftei in Viata si petrecerea Svintilor fiind asemanat cu un spectacol popular grecesc, prilejuit de sarbatoarea Katagonghion. Obiceiul se practica si astazi in mai multe localitati din Oltenia si Muntenia, actiunea sa referindu-se la casatoria dintre un cioban si o ciobanita sau dintre un taran si o taranca. Dupa casatorie, din motive diferite, sotul este ucis si apoi prohodit parodistic de un „preot”. Scena se incheie cu invierea celui mort. Cucilor li se stribuie o origine traca. Peste acest joc trac a fost posibila o suprapunere de elemente grecesti antice (dionosiace) sau de elemente slave (cultul zeului Cupala). Din spectacolul pagan, ce insote a solstitiul de iarna, Cucii devine un joc semireligios ce se practica la lasatul secululi (echinoctiul de primavara). Actualmente, spectacolul s-a laicizat, devenind un alai popular. Principale tipuri de masti specifice acestui obicei sunt cele arhaice, confectionate din „traistele de cai” sau din piele („cheile” – simple obrazare), si cele de data mai recenta – „tigvele” si „chipurile” (masti montante, ca niste sorcove imense). De la formele cele mai simple cu doua-trei personaje, jocurile cu masti au evoluat spre forme mai complexe, cu cetele de colindatori (alaiuri). Numele generic al acestora este variat: ceata, crila, banda (banta), partie, malanca. Denumirile grupurilor provin, de asemenea, si de la mastile mai importante in jurul carora s-au constituit alaiurile: Capra, Caiutii, Ursarii, Arnautii, Damele etc. Unele cete aveau caracterul confreriilor ludice (spre exemplu Toana transilvaneana), altele deriva din organizatii paramilitare (Hurta bucovineana). Deosebirea consta in aceea ca organizatiile paramilitare functionau tot anul, in vreme ce confreriile se destramau, de obicei, dupa colindat. Dupa stuctura si functia lor ludica, cetele pot fi: ce copii (Caprita copiilor, Caiutii copiilor), de fete (Dragaica), de feciori (cele mai numeroase alaiuri cu masti), de insuratei (Malanca, Giamala) si de varstnici (Mosnegii, Muntii, Uratii).
Sursa:http://6profu.ro
