-Aho, ho, ho, copii si frati,
Putin stati si nu manati,
Bine seama sa luati,
De pareti v-alaturati,
Cate-un druc sa nu furati,
De-acum trageti si manati!
Hai, hai!
Intr-o joi de dimineata,
Zi frumoasa, dar cu ceata,
Badea gazda s-a sculat,
Pe ochi negri s-a spalat,
La icoane s-a-nchinat,
Chica neagra-a pieptanat
Si iesind afara-n prag,
Privind curtea cu mult drag,
Din bucium a buciumat,
Slugile s-au adunat
Si el porunca le-a dat,
La ocol de-au alergat,
S-au scos doisprezece boi,
Frumosi, nalti si buni de soi,
Boi, imbourei,
In coada codalbei,
In frunte tintatei,
Cu coarnele imbelciugate,
Cu argint curat suflate.
Roata, mai!
Hai, hai!
Si cu doisprezece boi
Si tot atati baieti vioi,
Badea-ndata a plecat
La campul curat,
La marul rotat,
Ajungand
Si incepand,
A arat
In lungis
Si-n curmezis,
Brazda neagra a rasturnat
Si prin brazda a semanat
Grau marunt si grau de vara,
Dar-ar Domnul sa rasara,
Sa vina belsug in tara!
Indemnati, feciorasi!
Hai, hai!
Cand luna s-a implinit,
Badea-n curte a iesit,
Din bucium a buciumat,
Slugile s-au adunat,
Slugilor porunc-a dat.
Ei la grajd c-au alergat
Si din grajd ca mi-au luat
Un cal graur
Cu sa de aur,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
Cu frauleanul de matasa,
Cu taftur de iarba grasa,
Cat vita de groasa;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit,
Roata, mai!
Hai, hai!
Badea atunci s-a bucurat,
In arma s-a rezamat,
Pe cal a-ncalecat,
Pamantul s-a tremurat,
Vaile au rasunat,
Frunza-n codru a picat,
Si Sfantu Vasile-n halat,
Mari, mult s-a bucurat!
Trageti, mai!
Mergand pe drumul cel lat,
Badea-n sine a cugetat
La graul cel semanat.
Pinteni calului i-a dat,
Inspre lan s-a inturnat,
Sa vada graul de-i inflorit,
Graul mandru-ngalbenit,
Samanta de peste Prut,
Era mandru si frumos,
Ca si fata lui Hristos,
Nici prea mare, nici prea mic,
Cum ii mai frumos la spic.
Roata, flacaiasi!
Hai, hai!
Atunci badea-ngandurat,
Langa grau mi s-a plecat,
Si trei spice-a apucat,
In curea ca le-a bagat
Si-nspre casa s-a-nturnat,
Jupanesei i le-a dat.
Jupaneasa le-a dus in casa
S-a pus spicele pe masa,
Casa i s-a luminat,
Copiii s-au bucurat;
In urma le-a despicat,
Sin din gura a cuvantat
Ca nu-i verde, nici uscat,
Numai bun de secerat.
Ian mai manati, mai!
Hai, hai!
Badea mult s-a bucurat,
La Epureni a plecat,
Auzind ca acolo-i fier
Si multime de otel.
Se plimba prin targusor,
Parc-era un domnisor:
Umbla pe ulita mare,
N-afla fier de trei parale;
Umbla pe ulita mica
Si n-afla, zau, nimica;
Dar pe ulita din dos
Tot fuse mai norocos
Si gasind fier de vanzare,
A luat-o-n fuga mare
S-a cumparat fierul tot
S-a platit un leu s-un ort.
Manati mai!
Hai, hai!
Si-a luat opt oci de fier
Si pe-atatea de otel.
Le-a luat
Si s-a-nturnat
Si le-a dat
Lui Enea tiganul,
Care bate bine cu ciocanul.
Cu foile dupa cap,
C-o piele de tap in cap,
Nici din ciocan nu ciocanea,
Nici din foaie nu foia,
Saceriuca mi-o sleia.
Facu seceri mari si mici,
Cum mai bune de voinici,
De neveste ochisele,
De copile tinerele,
De sama puicutei mele.
Manati mai!
Hai, hai!
Si mai facu seceri ruginoase,
Pentru fete mincinoase,
Si-a facut mai ascutite,
Pentru fete imputite;
S-a facut una cocarla,
Pentru-o fata mai batrana.
Seceruica cea mai mica,
Pentru-o puica tinerica;
Secerele maruntele,
Cu dintii de floricele,
Cu manunchi de viorele,
Ca sa nu le doara-n sele,
La nepoti si nepotele,
Nevestelor ochisele,
Copilelor frumusele,
Cu tatele bourele,
Cu garoafe prin cosita,
Cu flori rosii pe gurita,
La cari inima-ti sughita.
Roata, mai!
Hai, hai!
Iar dupa ce le-a gatit,
Pe la toti le-a impartit
Si la lucru s-au pornit,
Si la lucru mi s-au dat,
Mi s-au dat la secerat.
Cu dreapta imi secera,
Cu stanga manunchi facea,
Cu genunchiul apasa,
Cum mai bine se lega.
Iar dupa ce a-nserat,
Inapoi cand s-a uitat,
Sedeau snopii
Ca si drobii,
Claile
Ca stelele,
Strogurile
Ca nourii.
Tot mai indemnati, mai!
Hai, hai!
Apoi carele-ncarcara
Si pe toate le carara,
Si girezi mari durara.
Iar badea cand vedea,
Loc de arie cauta,
Si de mare bucurie,
S-a dat cu lele-n sfetie
Unde aria sa fie:
In capul pamantului,
In pravistea vantului,
La buricu pamantului,
Unde-i drag voinicului a munci
Si lenesului a dormi.
O arie de arama,
Putintel bagata-n seama,
Cu otgonu de ibrisin,
Ca sa mearga treaba-n plin.
Roata, flacaiasi!
Hai, hai!
S-aducandu-si badea aminte,
Tot prin vorbe si cuvinte,
Cum ca are o herghelie
La pascut, la suhatie,
Si cum sfatul l-a lasat,
El pe-un roib a-ncalecat,
La herghelie a plecat.
Si si-a ales cincisprezece iepe
Tot sirepe,
Cate de noua ani sterpe,
Care alergau ca vantul, fara s-atinga pamantul.
Unde calca,
Scanteia iesia,
Balta saca,
Si broasca cat traia
Numa-ntr-un oacat o ducea
Ian mai indemnati, flacai!
Hai, hai!
Iepele, cu dunga neagra pe spinare,
La umblet in fuga mare,
Cu narile spintecate,
De la turci fiind cumparate,
Cum mi le-a apropiat
Si-n nasada le-a bagat,
Au inceput a treiera,
Din copite a scapara,
Graul rosu ramanea,
Fetele vrav il facea,
Flacai-n tuhali ii cosa,
Inspre moara il pornea.
Manati, mai!
Hai, hai!
Iar dupa ce-au lucrat,
Gatind tot de treierat,
La masura badea o stat:
Dintr-o claie,
O odobaie,
Dintr-un snop,
Un oboroc,
Dintr-un spic,
Un miertic,
Roata, mai!
Hai, hai!
Badea atunci de bucurie,
Cum e calicul de-avutie,
Harabalile-ncarca,
Harabale-mparatesti,
Cu boi buni, moldovenesti,
Noua cara,
Cu povara,
Si porni apoi la moara.
La moara la Ibanesti,
Unde macini cat traiesti,
Si cateva la moara la Cotargaci.
Cu cara de patru saci,
Unde doi ii macinam
Si cu murarita-i mancam.
Iar doi ii vindeam
Si cu murariu-i beam.
Carul mare, boii mici,
Cat castigi tot mananci.
Ian mai indemnati, mai!
Hai, hai!
Iar morarita cand
A vazut venind
Atatea cara incarcate,
Cu povara-mpovarate,
Cu lantug de fier legate,
Cu sarma-ncurcate,
Iar pe la capete
Cuie de aur bagate,
Cand a auzit
Carele scortaind,
Boii rumegand,
Flacaii pornind,
A pus coada pe spinare
S-a ras-o la Valea-mare.
Valea- mare,
Frunza n-are,
Lunca-mica,
Frunza pica,
Tot in sase se despidca.
Roata, baietasi!
Hai, hai!
Iar murarul, mester mare,
Crita lui s-a cui il are,
A iesit dintr-un stog de fan,
Ca un caine batran,
Nasul ii curgea,
Liuleaua i se stingea,
El de lege o suduia,
De pamant ca o trantea
Si spunea ca nu-i trebuia;
Cu liuleaua
Cat propeaua,
Cat ciubucul
Cat butucul,
A sarit o data tare,
Cu barosul pe spinare,
Cu braul de lana,
Cu ciocanu-n mana,
S-a strigat: ptru, ptru, ptru, morisca mea,
Nu-mi mai face voie rea
Cand imi curge painea mea.
Ian mai indemnati, mai!
Hai, hai!
Si gatind-o de mustrat,
I-a si tras un pumn in cap,
Si mi-a pus-o pe dulap.
Si smucind-o de zabrele
Si tragandu-i un pumn in sele,
A asezat-o pe masele.
Si i-a mai dat un pumn in splina
Si-a asezat-o pe faina;
Si mai dandu-i unu-n gura,
A-nceput faina a cura.
Apa se izbi,
Moara se porni,
Si venea apa, venea,
Umbla moara de pocnea;
Apoi a turnat in cos
Grau arnaut, de cel ros.
Graul s-aseza indata
Si din cos cadea sub piatra,
De sub piatra in covata,
Curgea faina curata.
Dar nu curgea faina,
Ci aur si margaritar,
Ca pe la d-voastra, boieri mari.
Manati, flacaiasi!
Hai, hai!
Badea mult se bucura,
Zeciuiala morii da,
Pe morar il daruia
Harabalile-ncarca
Si spre casa se-nturna
Cu flacaii alaturi.
Badea venea tot razand,
Flacaii veneau cantand
Si din bice tot pocnind,
Vaile de rasunau,
Muntii se cutremurau,
Vulturii-n codri zburau
Si prin cuiburi s-ascundeau.
Roata, flacai!
Hai, hai!
Iar lelica cea frumoasa
Se tot preumbla prin casa
Si spunea ca nici nu-i pasa,
Ca i-i copila frumoasa.
Dar copila drept frumoasa,
Cu camesa cu altita,
Cu flori rosii pe gurita,
Cu garoafe in cosita,
Cu ochii ca murele,
Obrajii ca rujele,
Cu niste maini albe, juglite,
Ca niste tanjali parlite.
Ian mai indemanati, feciorasi!
Hai, hai!
Ea se tot preumbla prin casa,
Ca o garoafa aleasa,
Cu rochita rosioara,
Cusuta cu flori la poala;
Din batista vant facea,
Cu perciea racorea,
Si cu ochii ratunjori,
Cand o vezi, mai frate, mori!
S-alerga din camara in camara,
Pan' l-a noualea camara,
S-a scos o sita de negara
Si i s-a parut ca-i prea rara,
Si i-a dat branci pe usa afara.
Si s-a dus iar din camara in camara,
Pan' l-a zecelea camara.
S-a scos una din bumbac,
Batuta cu diemac
Care i-a venit pe plac.
Roata, mai!
Hai,hai!
S-a cernut, s-a plamadit
De-o lume intreaga s-a uimit.
Si era o baba mai batrana,
Care stia harul la paine;
Baba manicele-si sufleca,
Lasa painea de dospea
Si-n urma se apuca
Aluatul de-l taia.
S-a facut la colacei,
Si mai mari si mititei,
Potriviti la plugarei,
S-a mai facut unul mare si frumos,
Ca si fata lui Hristos
Doua babe-l impletea,
Doi cu drucii-l invartea,
Doua cu miere il ungea,
In cuptor ca mi-l punea,
Si el mandru se cocea,
Pentru noi ca il menia.
Manati, mai!
Hai, hai!
Si scotandu-l din cuptior,
Frumos, mare, rumeor,
L-a pus in cuiul de jos,
Ca sa fie-ndamanos,
Pentru plugarasi de scos.
Si l-a rupt in doua
Si ne-a dat si noua;
Si l-a dat si lui Andrei;
Dar Andrei, un blastamat,
El la brau ca l-a legat
Si prin sat mi l-a purtat
Si de caini s-a aparat
Si cui a cerut tot a dat,
Si el a mancat pan' ce a crapat,
Dac-a fost un blastamat,,
Mamucuta cui l-a dat!
Si de nu-i din zori si pana-n sara,
Pana ce luna sa rasara,
Mai trageti cate o chioara,
Hai, hai!
Cate paie sunt pe casa,
Atati galbeni pe masa!
Sade boierul la masa
Cu zabonul de matasa
Si numara banii pe masa.
Vara mana-n buzunar
Si scoate un galben de cei mari
Si daruieste la plugari,
Sa cumpere sare la jucani.
Jucanii-s de peste Prut,
Ara bine la pamant;
Dar pamantu-i talinos,
Fierile ni s-a cam ros.
Si inca am mai dat peste-un pacat,
De s-a rupt fierul cel lat.
Iar cel lung,
Pot sa vi-l aduc,
C-am aninat plugul prin garla,
Intr-un osisor de rama,
Si l-am facut mici farama.
Manati, flacarasi!
Hai, hai!
De urat am mai ura,
Dar ne temem c-om insera,
Caci noi nu suntem de pe ici, colea,
Ci suntem de la odaia lui Budaca,
Inca hat, din jos oleaca,
De unde l-a ucis pe un mosneag
Pentru o oala de chisleac.
Unde se trag fetele de gata
Pentru-o mana de tarata,
Si flacaii s-apuca de chica
Pentr-un bot de mamaliga,
Iar femeile se bat cu furcile
Ca nu se coc bandrabulcele.
Ian mai indemnati, flacai!
Hai, hai!
Plugusorul cu doi boi,
El ii murgu dupa noi;
Aista-i plugu lui Cotruta,
Cu doisprezece pui de mata.
C-am venit ca sa ma uit,
Da-mi colacul ca ma duc,
Ca motanul calator,
De pe vatra pe cuptor,
Suduie mata si plange
Pentru-n pic de lapte dulce.
Roata, flacarasi!
Hai, hai!
De urat am mai ura,
Dar ni-i ca vom insera,
Caci drumurile ni-s departe
Si cararile-ncurcate,
Si mai avem inca intr-un sat
La o casa de urat,
Puica-i stricatica de varsat.
Care de-am ura cat am ura,
Ea de noi tot n-a scapa.
Indemnati, flacai!
Hai, hai!
Busuioc de la icoana,
Samanat de o cucoana,
Busuioc dintr-o gradina,
Samanat de o copila,
Busuioc de la fereastra,
Rasadit de o nevasta,
Ramai, gazda, sanatoasa
Si cu inima voioasa!
Hopuri, hopuri, hopurate,
La multi ani cu sanatate!
Hopuri, hopuri, hopurele,
La multi ani cu floricele!
Si ziua lui Sfantu Vasile
Sa va fie la toti bine!
Ahohohooo...!
Putin stati si nu manati,
Bine seama sa luati,
De pareti v-alaturati,
Cate-un druc sa nu furati,
De-acum trageti si manati!
Hai, hai!
Intr-o joi de dimineata,
Zi frumoasa, dar cu ceata,
Badea gazda s-a sculat,
Pe ochi negri s-a spalat,
La icoane s-a-nchinat,
Chica neagra-a pieptanat
Si iesind afara-n prag,
Privind curtea cu mult drag,
Din bucium a buciumat,
Slugile s-au adunat
Si el porunca le-a dat,
La ocol de-au alergat,
S-au scos doisprezece boi,
Frumosi, nalti si buni de soi,
Boi, imbourei,
In coada codalbei,
In frunte tintatei,
Cu coarnele imbelciugate,
Cu argint curat suflate.
Roata, mai!
Hai, hai!
Si cu doisprezece boi
Si tot atati baieti vioi,
Badea-ndata a plecat
La campul curat,
La marul rotat,
Ajungand
Si incepand,
A arat
In lungis
Si-n curmezis,
Brazda neagra a rasturnat
Si prin brazda a semanat
Grau marunt si grau de vara,
Dar-ar Domnul sa rasara,
Sa vina belsug in tara!
Indemnati, feciorasi!
Hai, hai!
Cand luna s-a implinit,
Badea-n curte a iesit,
Din bucium a buciumat,
Slugile s-au adunat,
Slugilor porunc-a dat.
Ei la grajd c-au alergat
Si din grajd ca mi-au luat
Un cal graur
Cu sa de aur,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
Cu frauleanul de matasa,
Cu taftur de iarba grasa,
Cat vita de groasa;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit,
Roata, mai!
Hai, hai!
Badea atunci s-a bucurat,
In arma s-a rezamat,
Pe cal a-ncalecat,
Pamantul s-a tremurat,
Vaile au rasunat,
Frunza-n codru a picat,
Si Sfantu Vasile-n halat,
Mari, mult s-a bucurat!
Trageti, mai!
Mergand pe drumul cel lat,
Badea-n sine a cugetat
La graul cel semanat.
Pinteni calului i-a dat,
Inspre lan s-a inturnat,
Sa vada graul de-i inflorit,
Graul mandru-ngalbenit,
Samanta de peste Prut,
Era mandru si frumos,
Ca si fata lui Hristos,
Nici prea mare, nici prea mic,
Cum ii mai frumos la spic.
Roata, flacaiasi!
Hai, hai!
Atunci badea-ngandurat,
Langa grau mi s-a plecat,
Si trei spice-a apucat,
In curea ca le-a bagat
Si-nspre casa s-a-nturnat,
Jupanesei i le-a dat.
Jupaneasa le-a dus in casa
S-a pus spicele pe masa,
Casa i s-a luminat,
Copiii s-au bucurat;
In urma le-a despicat,
Sin din gura a cuvantat
Ca nu-i verde, nici uscat,
Numai bun de secerat.
Ian mai manati, mai!
Hai, hai!
Badea mult s-a bucurat,
La Epureni a plecat,
Auzind ca acolo-i fier
Si multime de otel.
Se plimba prin targusor,
Parc-era un domnisor:
Umbla pe ulita mare,
N-afla fier de trei parale;
Umbla pe ulita mica
Si n-afla, zau, nimica;
Dar pe ulita din dos
Tot fuse mai norocos
Si gasind fier de vanzare,
A luat-o-n fuga mare
S-a cumparat fierul tot
S-a platit un leu s-un ort.
Manati mai!
Hai, hai!
Si-a luat opt oci de fier
Si pe-atatea de otel.
Le-a luat
Si s-a-nturnat
Si le-a dat
Lui Enea tiganul,
Care bate bine cu ciocanul.
Cu foile dupa cap,
C-o piele de tap in cap,
Nici din ciocan nu ciocanea,
Nici din foaie nu foia,
Saceriuca mi-o sleia.
Facu seceri mari si mici,
Cum mai bune de voinici,
De neveste ochisele,
De copile tinerele,
De sama puicutei mele.
Manati mai!
Hai, hai!
Si mai facu seceri ruginoase,
Pentru fete mincinoase,
Si-a facut mai ascutite,
Pentru fete imputite;
S-a facut una cocarla,
Pentru-o fata mai batrana.
Seceruica cea mai mica,
Pentru-o puica tinerica;
Secerele maruntele,
Cu dintii de floricele,
Cu manunchi de viorele,
Ca sa nu le doara-n sele,
La nepoti si nepotele,
Nevestelor ochisele,
Copilelor frumusele,
Cu tatele bourele,
Cu garoafe prin cosita,
Cu flori rosii pe gurita,
La cari inima-ti sughita.
Roata, mai!
Hai, hai!
Iar dupa ce le-a gatit,
Pe la toti le-a impartit
Si la lucru s-au pornit,
Si la lucru mi s-au dat,
Mi s-au dat la secerat.
Cu dreapta imi secera,
Cu stanga manunchi facea,
Cu genunchiul apasa,
Cum mai bine se lega.
Iar dupa ce a-nserat,
Inapoi cand s-a uitat,
Sedeau snopii
Ca si drobii,
Claile
Ca stelele,
Strogurile
Ca nourii.
Tot mai indemnati, mai!
Hai, hai!
Apoi carele-ncarcara
Si pe toate le carara,
Si girezi mari durara.
Iar badea cand vedea,
Loc de arie cauta,
Si de mare bucurie,
S-a dat cu lele-n sfetie
Unde aria sa fie:
In capul pamantului,
In pravistea vantului,
La buricu pamantului,
Unde-i drag voinicului a munci
Si lenesului a dormi.
O arie de arama,
Putintel bagata-n seama,
Cu otgonu de ibrisin,
Ca sa mearga treaba-n plin.
Roata, flacaiasi!
Hai, hai!
S-aducandu-si badea aminte,
Tot prin vorbe si cuvinte,
Cum ca are o herghelie
La pascut, la suhatie,
Si cum sfatul l-a lasat,
El pe-un roib a-ncalecat,
La herghelie a plecat.
Si si-a ales cincisprezece iepe
Tot sirepe,
Cate de noua ani sterpe,
Care alergau ca vantul, fara s-atinga pamantul.
Unde calca,
Scanteia iesia,
Balta saca,
Si broasca cat traia
Numa-ntr-un oacat o ducea
Ian mai indemnati, flacai!
Hai, hai!
Iepele, cu dunga neagra pe spinare,
La umblet in fuga mare,
Cu narile spintecate,
De la turci fiind cumparate,
Cum mi le-a apropiat
Si-n nasada le-a bagat,
Au inceput a treiera,
Din copite a scapara,
Graul rosu ramanea,
Fetele vrav il facea,
Flacai-n tuhali ii cosa,
Inspre moara il pornea.
Manati, mai!
Hai, hai!
Iar dupa ce-au lucrat,
Gatind tot de treierat,
La masura badea o stat:
Dintr-o claie,
O odobaie,
Dintr-un snop,
Un oboroc,
Dintr-un spic,
Un miertic,
Roata, mai!
Hai, hai!
Badea atunci de bucurie,
Cum e calicul de-avutie,
Harabalile-ncarca,
Harabale-mparatesti,
Cu boi buni, moldovenesti,
Noua cara,
Cu povara,
Si porni apoi la moara.
La moara la Ibanesti,
Unde macini cat traiesti,
Si cateva la moara la Cotargaci.
Cu cara de patru saci,
Unde doi ii macinam
Si cu murarita-i mancam.
Iar doi ii vindeam
Si cu murariu-i beam.
Carul mare, boii mici,
Cat castigi tot mananci.
Ian mai indemnati, mai!
Hai, hai!
Iar morarita cand
A vazut venind
Atatea cara incarcate,
Cu povara-mpovarate,
Cu lantug de fier legate,
Cu sarma-ncurcate,
Iar pe la capete
Cuie de aur bagate,
Cand a auzit
Carele scortaind,
Boii rumegand,
Flacaii pornind,
A pus coada pe spinare
S-a ras-o la Valea-mare.
Valea- mare,
Frunza n-are,
Lunca-mica,
Frunza pica,
Tot in sase se despidca.
Roata, baietasi!
Hai, hai!
Iar murarul, mester mare,
Crita lui s-a cui il are,
A iesit dintr-un stog de fan,
Ca un caine batran,
Nasul ii curgea,
Liuleaua i se stingea,
El de lege o suduia,
De pamant ca o trantea
Si spunea ca nu-i trebuia;
Cu liuleaua
Cat propeaua,
Cat ciubucul
Cat butucul,
A sarit o data tare,
Cu barosul pe spinare,
Cu braul de lana,
Cu ciocanu-n mana,
S-a strigat: ptru, ptru, ptru, morisca mea,
Nu-mi mai face voie rea
Cand imi curge painea mea.
Ian mai indemnati, mai!
Hai, hai!
Si gatind-o de mustrat,
I-a si tras un pumn in cap,
Si mi-a pus-o pe dulap.
Si smucind-o de zabrele
Si tragandu-i un pumn in sele,
A asezat-o pe masele.
Si i-a mai dat un pumn in splina
Si-a asezat-o pe faina;
Si mai dandu-i unu-n gura,
A-nceput faina a cura.
Apa se izbi,
Moara se porni,
Si venea apa, venea,
Umbla moara de pocnea;
Apoi a turnat in cos
Grau arnaut, de cel ros.
Graul s-aseza indata
Si din cos cadea sub piatra,
De sub piatra in covata,
Curgea faina curata.
Dar nu curgea faina,
Ci aur si margaritar,
Ca pe la d-voastra, boieri mari.
Manati, flacaiasi!
Hai, hai!
Badea mult se bucura,
Zeciuiala morii da,
Pe morar il daruia
Harabalile-ncarca
Si spre casa se-nturna
Cu flacaii alaturi.
Badea venea tot razand,
Flacaii veneau cantand
Si din bice tot pocnind,
Vaile de rasunau,
Muntii se cutremurau,
Vulturii-n codri zburau
Si prin cuiburi s-ascundeau.
Roata, flacai!
Hai, hai!
Iar lelica cea frumoasa
Se tot preumbla prin casa
Si spunea ca nici nu-i pasa,
Ca i-i copila frumoasa.
Dar copila drept frumoasa,
Cu camesa cu altita,
Cu flori rosii pe gurita,
Cu garoafe in cosita,
Cu ochii ca murele,
Obrajii ca rujele,
Cu niste maini albe, juglite,
Ca niste tanjali parlite.
Ian mai indemanati, feciorasi!
Hai, hai!
Ea se tot preumbla prin casa,
Ca o garoafa aleasa,
Cu rochita rosioara,
Cusuta cu flori la poala;
Din batista vant facea,
Cu perciea racorea,
Si cu ochii ratunjori,
Cand o vezi, mai frate, mori!
S-alerga din camara in camara,
Pan' l-a noualea camara,
S-a scos o sita de negara
Si i s-a parut ca-i prea rara,
Si i-a dat branci pe usa afara.
Si s-a dus iar din camara in camara,
Pan' l-a zecelea camara.
S-a scos una din bumbac,
Batuta cu diemac
Care i-a venit pe plac.
Roata, mai!
Hai,hai!
S-a cernut, s-a plamadit
De-o lume intreaga s-a uimit.
Si era o baba mai batrana,
Care stia harul la paine;
Baba manicele-si sufleca,
Lasa painea de dospea
Si-n urma se apuca
Aluatul de-l taia.
S-a facut la colacei,
Si mai mari si mititei,
Potriviti la plugarei,
S-a mai facut unul mare si frumos,
Ca si fata lui Hristos
Doua babe-l impletea,
Doi cu drucii-l invartea,
Doua cu miere il ungea,
In cuptor ca mi-l punea,
Si el mandru se cocea,
Pentru noi ca il menia.
Manati, mai!
Hai, hai!
Si scotandu-l din cuptior,
Frumos, mare, rumeor,
L-a pus in cuiul de jos,
Ca sa fie-ndamanos,
Pentru plugarasi de scos.
Si l-a rupt in doua
Si ne-a dat si noua;
Si l-a dat si lui Andrei;
Dar Andrei, un blastamat,
El la brau ca l-a legat
Si prin sat mi l-a purtat
Si de caini s-a aparat
Si cui a cerut tot a dat,
Si el a mancat pan' ce a crapat,
Dac-a fost un blastamat,,
Mamucuta cui l-a dat!
Si de nu-i din zori si pana-n sara,
Pana ce luna sa rasara,
Mai trageti cate o chioara,
Hai, hai!
Cate paie sunt pe casa,
Atati galbeni pe masa!
Sade boierul la masa
Cu zabonul de matasa
Si numara banii pe masa.
Vara mana-n buzunar
Si scoate un galben de cei mari
Si daruieste la plugari,
Sa cumpere sare la jucani.
Jucanii-s de peste Prut,
Ara bine la pamant;
Dar pamantu-i talinos,
Fierile ni s-a cam ros.
Si inca am mai dat peste-un pacat,
De s-a rupt fierul cel lat.
Iar cel lung,
Pot sa vi-l aduc,
C-am aninat plugul prin garla,
Intr-un osisor de rama,
Si l-am facut mici farama.
Manati, flacarasi!
Hai, hai!
De urat am mai ura,
Dar ne temem c-om insera,
Caci noi nu suntem de pe ici, colea,
Ci suntem de la odaia lui Budaca,
Inca hat, din jos oleaca,
De unde l-a ucis pe un mosneag
Pentru o oala de chisleac.
Unde se trag fetele de gata
Pentru-o mana de tarata,
Si flacaii s-apuca de chica
Pentr-un bot de mamaliga,
Iar femeile se bat cu furcile
Ca nu se coc bandrabulcele.
Ian mai indemnati, flacai!
Hai, hai!
Plugusorul cu doi boi,
El ii murgu dupa noi;
Aista-i plugu lui Cotruta,
Cu doisprezece pui de mata.
C-am venit ca sa ma uit,
Da-mi colacul ca ma duc,
Ca motanul calator,
De pe vatra pe cuptor,
Suduie mata si plange
Pentru-n pic de lapte dulce.
Roata, flacarasi!
Hai, hai!
De urat am mai ura,
Dar ni-i ca vom insera,
Caci drumurile ni-s departe
Si cararile-ncurcate,
Si mai avem inca intr-un sat
La o casa de urat,
Puica-i stricatica de varsat.
Care de-am ura cat am ura,
Ea de noi tot n-a scapa.
Indemnati, flacai!
Hai, hai!
Busuioc de la icoana,
Samanat de o cucoana,
Busuioc dintr-o gradina,
Samanat de o copila,
Busuioc de la fereastra,
Rasadit de o nevasta,
Ramai, gazda, sanatoasa
Si cu inima voioasa!
Hopuri, hopuri, hopurate,
La multi ani cu sanatate!
Hopuri, hopuri, hopurele,
La multi ani cu floricele!
Si ziua lui Sfantu Vasile
Sa va fie la toti bine!
Ahohohooo...!
