Substantiv: cântec tradiţional cântat de cete de copii (flăcăi sau adulţi) pe la casele oamenilor cu prilejul sărbătorilor de Crăciun.De sarbatorile Craciunului, cel mai frumos obicei este colinda. Colindele sunt acele cantece cu care copiii, tinerii, sau varstnicii intampina venirea lui Mantuitorului Iisus Hristos pe pamant. Aceste traditii s-au pastrat de pe timpul romanilor. Vechile petreceri pagane de la inceputul lui ianuarie, asa-numitele calendae, s-au preschimbat, cu timpul, in sarbatori crestine. Colindele de Craciun povestesc intamplari din viata zbuciumata a Mantuitorului, de la nastere si pana la rastignire. Dar de unde provine cuvantul „colind” (sau „colinde”)?
Filologii sunt cu totii de acord in privinta etimologiei cuvantului: latinescul calendae, nume dat sarbatorilor pagane de Anul Nou, cand romanii le urau noroc si fericire prietenilor lor, cu ocazia anului care incepea. In timpul Calendelor lui Januariu, copiii romanilor umblau din casa in casa si cantau imnuri. Datina latina a trecut, mai apoi, nu numai la romani, ci si la celelalte natii de sorginte romanica, precum si la slavi. Se pune intrebarea urmatoare: cine a zamislit aceste nestemate, care au strabatut mileniile si si-au pastrat farmecul atata timp?
Cele religioase de nuanta crestina au fost create, desigur, de preotii si cantaretii bisericesti. Exista o stransa legatura intre colindele cantate de Craciun, Anul Nou, Florii sau Pasti si muzica religioasa gregoriana ori bizantina. Muzica liturgica a influentat colindele si le-a desavarsit.
Specialistii in domeniu afirma ca nici un popor din lume nu poseda o colectie mai frumoasa si variata de colinde precum poporul roman. Colindele interpretate de Corul Madrigal au uimit intreaga lume de la Apus la Rasarit.
In Franta colindele se numesc “Chans de guete” sau “Noels”, in Italia – “Cantico di Natale”; in Spania – “Vilancieo de Noche buena”; in Portugalia – “Vilancico”, la aromani – “culinda”, la vechii slavi – “Koleda”; la albanezi – “Colandra”, la lituanieni – “Kalendo”, la germani – “Kalende”.
Alte definitii ale cuvantului colind:
COLIND, colinde, s.n. Faptul de a colinda. 1. Obiceiul de a colinda. 2. Cântec tradiţional cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulţi cu prilejul sărbătorilor de Crăciun şi de Anul Nou; colindă. 3. Umblet din loc în loc, întrerupt de popasuri. – Din colinda (derivat regresiv). Sursa: DEX ‘98
COLÍND s. 1. (reg.) piţărău. (Un ~ de Crăciun.) 2. colindare, colindat, (reg.) piţărău. (Merge cu ~ul de Anul Nou.) Sursa: Sinonime
colínd s. n. /colíndă s. f., pl. colínde Sursa: Dicţionar ortografic
COLINDÁ, colínd, vb. I. Intranz. 1. A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. 2. A umbla de colo până colo, dintr-un loc în altul. ♦ Tranz. A străbate, a cutreiera, a bate un drum. – Din colindă. Sursa: DEX ‘98
COLINDÁ vb. 1. v. cutreiera. 2. a cutreiera, a merge, a străbate, a umbla. (A ~ prin munţi şi văi.) 3. v. călători. 4. a cutreiera, a se plimba, (fam.) a se plimbarisi. (~ prin poieni.) 5. v. hoinări. 6. a cutreiera, a se duce. (~ prin muzee.) Sursa: Sinonime
colindá vb., ind. prez. 1 sg. colínd, 3 sg. şi pl. colíndă Sursa: Dicţionar ortografic
A COLINDÁ colínd 1. intranz. A umbla de la casă la casă în ajunul Crăciunului, cântând colinde. 2. tranz. 1) (persoane) A felicita, în seara din ajunul Crăciunului, cântând colinde. 2) fig. (teritorii, oraşe, ţări etc.) A străbate în lung şi în lat; a cutreiera. /Din colindă
